AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorinţe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus.

AVÍD adj. 1. v. mâncăcios. 2. lacom, neîndestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesăturat, nesăţios. (~ de câştig, de bani.) 3. ahtiat, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ după senzaţii tari.)

avíd adj. m., pl. avízi; f. sg. avídă, pl. avíde

AVÍ//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care este stăpânit de dorinţa de a cunoaşte cât mai mult; plin de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ~ după cunoştinţe. 2) peior. Care este lacom, nesăţios. ~ după bani. /<fr. avide, lat. avidus

AVÍD, -Ă adj. Lacom, pasionat, doritor de ceva. ♦ (Peior.) Lacom, nesăţios, stăpânit de patimi. [< fr. avide, cf. it. avido < lat. avidus].