AVUŢÍE, avuţii s.f. Avere. ♢ Avuţie naţională = totalitatea valorilor materiale şi spirituale de care dispune un popor, o ţară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

AVUŢÍE s. v. avere.

avuţíe s. f., art. avuţía, g.-d. art. avuţíei; pl. avuţíi, art. avuţíile

AVUŢÍ//E ~i f. Avere mare; bogăţie. ♢ ~ naţională totalitate a valorilor materiale şi spirituale de care dispune un popor. [G.-D. avuţiei] /avut + suf. ~ie