AZÍL, aziluri, s.n. 1. Loc unde cineva găseţe ocrotire, adăpost, refugiu. ♢ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei ţări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituţie de asistenţă socială pentru întreţinerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.

AZÍL s. 1. (ieşit din uz) ospiciu. (~ de bătrâni.) 2. v. adăpost.

azíl s. n., pl. azíluri

AZÍL ~uri n. 1) Aşezământ filantropic în care sunt ţinuţi copiii (orfani), bătrânii, invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de către un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei ţări a unor persoane urmărite în ţara lor din motive politice. /<fr. asile, lat. asylum

AZÍL s.n. 1. (În trecut) Instituţie cu caracter filantropic în care erau ţinuţi copii, bătrâni, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adăpost, refugiu. ♢ Azil politic = acordare de către un stat a dreptului de intrare şi de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fără, syle – jefuire].

azíl (-uri), s.n. – Loc unde cineva găseşte ocrotire, adăpost, refugiu. Fr. asile.