BÁBIŢĂ¹, babiţe, s.f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci şi din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.

BÁBIŢĂ², babiţe, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici.

BÁBIŢĂ s. v. calcar, gasteropod, gastropod, iască, limax, melc, melc fără casă, piatră-de-var.

BÁBIŢĂ s. 1. v. pelican. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copitariţă. (~ este o ciupercă.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) iască, văcălie de fag. (~ este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.)

bábiţă (zool., bot., med.) s. f., g.-d. art. bábiţei; pl. bábiţe

BÁBIŢ//Ă ~e f. pop. 1) Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu cioc lung şi gros, cu o pungă sub maxilarul inferior, în care îşi depozitează hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciupercă care creşte pe copaci şi din care se prepară iasca. /<bulg., sb. babica

babíţă (-ţe), s.f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepţii din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican“, rus. babica „ciupercă“, bg. babica, babek „pîntece“. Baghiţă „pîntece“, pe care Damé îl menţionează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.