BAGHÉTĂ, baghete, s.f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ♢ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♢ Beţişor de lovit instrumentele muzicale de percuţie. ♢ Vergeaua de lemn a arcuşului. 2. (Şi în sintagma baghetă magică) Nuieluşă vrăjită cu care se fac minuni în poveşti; beţişorul scamatorilor. 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subţire din diverse mecanisme sau aparate. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

BAGHÉTĂ s. beţişor, (rar) vargă. (~ dirijorului.)

baghétă s. f., pl. baghéte

BAGHÉT//Ă ~e f. Vergea mică, subţire şi flexibilă (cu diferite întrebuinţări). ♢ ~a arcuşului vergea pe care este întins părul arcuşului. ~ele toboşarului fiecare dintre cele două bastonaşe cu care se bate toba mică şi triangul. ~a dirijorului beţişor subţire şi uşor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magică beţişor de care se serveşte iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorală (a cuiva). /<fr. baguette

bagheta de care pictorii isi sprijina mana cand vor sa traga contururi precise sau linii drepte.

bagheta de care pictorii isi sprijina mana cand vor sa traga contururi precise sau linii drepte. am intalnit acest cuvant intr-o serie de 7 biografii de pictori impresionisti apartinand unui biograf de marca din lumea scriitorilor francezi, pe nume Henri Perruchot, traduse in romaneste de Irina Fortuneanu. (scrierea corecta este cu diacritic pe s, deci sh).

bagheta de care pictorii isi sprijina mana cand vor sa traga contururi precise sau linii drepte.am intalnit acest cuvant intr-o serie de 7 biografii de pictori impresionisti apartinand unui biograf de marca din lumea scriitorilor francezi, pe nume Henri Perruchot, traduse in romaneste de Irina Fortuneanu.(scrierea corecta este cu diacritic pe s, deci sh).

BAGHÉTĂ s. f. 1. beţişor; nuieluşă. ♢ vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♢ băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie. 2. partea de lemn a arcuşului. 3. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară. 4. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini. 5. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 6. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 7. pâine lungă şi subţire. (<fr. baguette)

BAGHÉTĂ s.f. 1. Beţişor; vergea, nuieluşă. ♦ Beţişor folosit de dirijori pentru conducerea unei orchestre, a unui cor etc.; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♦ Beţişor de diferite dimensiuni cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Corpul principal al arcuşului. ♦ Dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism sau a unei maşini. 3. Mulură mică cu secţiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 4. (Poligr.) Element ornamental, aşezat lateral pe o pagină de carte etc. [< fr. baguette, cf. it. bacchetta].

baghétă (-te), s.f. – Vargă, vărguţă. Fr. baguette.