CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s.m. (5) cilindre, s.n. 1. S.m. Suprafaţă obţinută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăşi, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă şi fixă. 2. S.m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) şi de două plane paralele. 3. S.m. Piesă cilindrică componentă a unor maşini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de maşină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la maşini cu abur, la compresoare etc.). 4. S.m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor şi tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.

CILÍNDRU s. 1. (TEHN.) sul. (~ la războiul de ţesut.) 2. v. glob. 3. v. joben. 4. cilindru-ax v. axon; neurit; cilindru urinar v. uretră.

cilíndru (corp geometric) s. m., art. cilíndrul; pl. cilíndri, art. cilíndrii

cilíndru/ţilíndru (joben) s. n., art. cilíndrul/ţilíndrul; pl. cilíndre/ţilíndre

cilíndru/ţilíndru (joben) s. n., art. cilíndrul/ţilíndrul; pl. cilíndre/ţilíndre

CILÍNDR//U² ~i m. 1) Suprafaţă descrisă de o dreaptă ce se mişcă paralel cu ea însăşi, sprijinindu-se pe o curbă închisă. 2) Corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă şi de două plane paralele. Volumul ~ului. ♢ ~ circular drept cilindru ale cărui baze sunt cercuri perpendiculare pe generatoare. 3) Piesă sau organ de maşină având o asemenea formă, care se poate roti în jurul axei sale; sul. ~ cu aburi. ♢ ~ de motor piesă tubulară în care se deplasează pistonul unui motor. /<fr. cylindre, lat. cylindrus

CILÍNDR//U¹ ~e n. Pălărie înaltă, de formă cilindrică, cu boruri înguste, purtată la ceremonii de bărbaţi; joben. /<fr. cylindre, lat. cylindrus

CILÍNDRU s.m. 1. Corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale. ♦ Corp în formă de sul. ♦ Cilindri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, care se produc în tuburile urinifere la bolnavii care suferă de nefrită; cilindru central = coloană de ţesuturi care umple regiunea centrală din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii unei plante. 2. Piesă (componentă) a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, servind pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ. ♢ Cilindru compresor = tăvălug. ♦ Încăpere cilindrică (la motoare) în care se deplasează pistonul. [< lat. cylindrus, cf. fr. cylindre, germ. Zylinder].