BANCHÉT, banchete, s.n. Masă festivă, la care se sărbătoreşte o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉT s. masă, ospăţ, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeţilor.)

banchét s. n., pl. banchéte

BANCHÉT ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reuneşte mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (<fr. banquet, it. banchetto)

BANCHÉT s.n. Ospăţ, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

banchét (-te), s.n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunţări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).