ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre ţesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

Aton ≠ tonic

ATÓN adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)

atón adj. m., pl. atóni; f. sg. atónă, pl. atóne

ATÓN ~ă (~i, ~e) 1) (despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. 2) med. (despre ţesuturi) Care suferă de atonie. /<fr. atone

ATÓN adj. 1. (Despre ţesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].