BARÓN, baroni, s.m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul şi centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de nobleţe intermediar între titlul de cavaler şi acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

barón s. m., pl. baróni

BARÓN ~i m. 1) Mare senior feudal, posesor al unui domeniu. 2) Titlu de nobleţe în ierarhia feudală, superior cavalerului şi inferior vicontelui. 3) Persoană care deţinea acest titlu. /<fr. baron

BARÓN s.m. Piesă din carne de batal sau miel constând din cele două pulpe legate prin porţiunea de spinare corespunzătoare, pregătită la cuptor sau la frigare, servită cu legume. – Fr. baron; germ. Baronstück.

BARÓN s. m. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute. ♢ titlu de nobleţe între cavaler şi viconte. (<fr. baron, germ. Baron)

BARÓN s.m. Senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute; titlu de nobleţe între cavaler şi viconte; persoană având acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].

barón (-ni), s.m. – Titlu de nobleţe între cel de cavaler şi cel de viconte. Fr. baron sau germ. Baron, ultimul în Trans. – Der. baroneasă, s.f. (soţie sau fiică de baron, baroană); baronesc, adj. (de baron); baronie, s.f. (titlu de baron).