VICÓNTE, viconţi, s.m. Titlu de nobleţe ereditar, inferior contelui şi superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.

vicónte s. m., pl. vicónţi

VICÓN//TE ~ţi m. (în unele ţări; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Repre-zentant al nobilimii cu grad superior baronului şi inferior contelui. /<fr. vicomte

VICÓNTE s.m. (În unele ţări din Apus) Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între baron şi conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].