BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. şi pl. blindeáză

A BLIND//Á ~éz tranz. (sisteme tehnice, maşini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (<fr. blinder)

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].

blindá (-déz, -át), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s.n., din fr. blindage; blindat, s.m. (Arg., păduche).