BLINDÁT, -Ă, blindaţi, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unităţi militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

blindát adj. m., pl. blindáţi; f. sg. blindátă, pl. blindáte

BLINDÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unităţi militare) Care este dotat cu maşini de luptă cu blindaj. /v. a blinda

BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ♢ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (<blinda)

BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unităţi militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].