BÓLFĂ, bolfe, s.f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

BÓLFĂ s. v. amigdalită, anghină difterică, difterie, gâlcă, ieşind, ieşitură, pro-eminenţă, protuberanţă, ridicătură, umflătură.

bólfă s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

BÓLF//Ă ~e f. pop. Umflătură sub piele, provenită, de obicei, în urma unei lovituri sau a unei boli; tumoare dură; nod. /cf. ucr. bol'fa

bólfă (-fe), s.f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creaţie expresivă, cf. bîrfi, borh-, borţ, buh-, bulz. – Der. bolfe, s.f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s.f. (nume de căţea); Dolfu, Dulfu, s.m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuţ), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin“. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare“ (Candrea, Elementele, 407).