BOSTÁN, bostani, s.m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., scr. bostan.

BOSTÁN s. v. cap, dovleac, pepene.

bostán s. m., pl. bostáni

BOSTÁN ~i m. 1) reg. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguieţe, folosite în alimentaţia omului şi a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic, având coaja verde şi miezul roşu, dulce şi foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

bostán (-ni), s.m. – 1. (Mold., înv.) Livadă. – 2. Dovleac. – Mr. bostane, megl. bustan. Tc. bostan „livadă“ (Roesler 590; Şeineanu, II, 59; Lokotsch 332); cf. ngr. μποστάνι, alb., sb., bg. bostan. Der. bostănar, s.m. (grădinar); bostănărie, s.f. (livadă); bostangiu, s.m. (grădinar; soldat din garda seraiului), din tc. bostanci; bostăngi, vb. (Mold., a ridica ziduri îngrămădind pietre), cf. Graur, BL, VI, 140. Plecîndu-se de la var. bostîngi se pare că trebuie să se explice forma bosînci, vb. (Mold., a lucra prost, în condiţii proaste), pe care Scriban o explică pe baza bg. bosszankodni „a se supăra“.