DOVLEÁC, dovleci, s.m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentaţia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

DOVLEÁC s. v. cap.

DOVLEÁC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. şi Transilv.) bostan, (Transilv. şi Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. şi Transilv.) ludaie.

dovleác s. m. (sil. -vleac), pl. dovléci

DOVL//EÁC ~éci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguieţe, folosite în alimentaţia omului şi a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek

dovleac – leguma ?