BREÁSLĂ, bresle, s.f. 1. (În societatea medievală) Asociaţie de meşteşugari de aceeaşi branşă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizaţie închisă a meşterilor. 2. Nume dat organizaţiilor profesionale formate din muncitori şi patroni; corporaţie. 3. Meserie; p. ext. profesiune. 4. (Înv.) Trupă de soldaţi recrutată din breslaşi (1) şi din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĩstvo.

BREÁSLĂ s. v. funcţie, îndeletnicire, mese-rie, meşteşug, ocupaţie, post, profesiune, serviciu, slujbă.

BREÁSLĂ s. corporaţie, tagmă, (înv.) cin, isnaf, orta, rufet. (~ cizmarilor.)

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

BREÁSLĂ brésle f. 1) (în orânduirea feudală) Asociaţie de meşteşugari din aceeaşi branşă, creată în scopul unirii forţelor în lupta contra exploatării feudale sau pentru limitarea concurenţei de piaţă; corporaţie; isnaf. 2) fig. Diviziune a unei discipline ştiinţifice sau a unei activităţi practice; branşă; specialitate; ramură. [G.-D. breslei; Sil. breas-lă] /<sl. bratistvo

breáslă (-ésle), s.f. – 1. Asociaţie de meşteri din aceeaşi branşă, corporaţie. – 2. (Înv.) Companie de poliţie armată pentru fiecare corporaţie. – 3. Meserie, profesie. Sl. bratĭstvo „frăţie, corporaţie“ (DAR). – Der. breslaş, s.m. (membru al unei bresle; soldat; muncitor, meseriaş).