BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. şi fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

BRODÍ vb. v. aranja, cădea, întâmpla, nimeri, pica, potrivi, ticlui.

brodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. brodeáscă

A SE BROD//Í mă ~ésc intranz. rar A se afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri. /<sl. broditi

A BROD//Í ~ésc tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capăt. ♢ A o brodi a face o gafă; a o încurca. 2) (planuri, acţiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare şi pe neaşteptate. /<sl. broditi

brodí (-désc, -ít), vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la ţintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad“ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad“, slov. broditi „a hoinări“ şi breditĭ „a da greş“. Sensul fundamental din rom., „a nimeri“ se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul“; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepţie secundară şi tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul“ sau „a afla drumul“, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi“. Der. brodeală, s.f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepţia 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greşită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.