BUMB, bumbi, s.m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. g o m b.

BUMB s. v. bulin, caşetă, comprimat, nasture, pastilă, pilulă, tabletă.

bumb s. m., pl. bumbi

BUMB ~i m. pop. Piesă mică (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotundă, folosită la încheiatul unor obiecte de îmbrăcăminte sau ca podoabă; nasture. ♢ A se juca cu ţara în ~i a nu-şi da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

bumb (-bi), s.m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puţin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund“ (cf. REW 1199). Der. bumbăreaţă, s.f. (tîrtiţă, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbişor, s.m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s.m. (coş, bubuliţă); bumburez, s.m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbaşcă, s.f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbuşor, s.m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi“.