CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s.m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S.m. (Înv.) Cântăreţ (1) (de profesie). 3. S.m. (Înv.) Cântăreţ (2). 4. s.m. (Pop.) Cocoş. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

CÂNTĂTÓR s. v. cântăreţ, cocoş, poet.

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreţ. (Pasăre ~oare.)

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. şi pl. cântătoáre

CÂNTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător