CÂRCÉL, cârcei, s.m. 1. (Med.) Contracţie bruscă şi involuntară a muşchilor de la extremităţi, însoţită de obicei de senzaţii dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agaţă de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpuşă. – Cf. scr. k r č.

CÂRCÉL s. 1. (reg.) acăţele (pl.) cir. (~ al unor plante agăţătoare.) 2. v. căpuşă. 3. (BOT.) (Ephedra distachya) slăbănog.

CÂRCÉL s. v. căpuşă, cercel.

cârcél (med., bot., zool.) s. m., pl. cârcéi, art. cârcéii

CÂRCÉ//L ~i m. 1) Contracţie involuntară a muşchilor însoţită de o durere acută. 2) Organ vegetal al unor plante cu ajutorul căruia aceasta se prinde de obiectele din apropiere. /cf. sb. krţ + suf. ~el