CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s.f. Felul cum priveşte cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feţei, înfăţişare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s.f.] – Căuta + suf. -ătură.

CĂUTĂTÚRĂ s. v. privire.

căutătúră s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri

CĂUTĂTÚR//Ă ~i f. Felul de a se uita al cuiva; expresie a ochilor; privire. [Sil. că-u-] /v. a cauta