CA¹ adv., interj. A. Adv. I. (Se compară două sau mai multe lucruri, fiinţe, situaţii) 1. La fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e). O carte ca cea din raft. ♢ Expr. Ieri ca (şi) astăzi = totdeauna. Ca (şi) cum = parcă. ♦ Cât. Înalt ca bradul. 2. Aproape, cam, aproximativ. ♢ Expr. Ca mâine(-poimâine) = în curând. Ca ieri(-alaltăieri) = de puţin timp. 3. Decât. E mult mai frumos ca acesta. II. 1. (Se compară o noţiune cu ea însăşi) În felul..., cum e obiceiul, cum se ştie. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. ♢ Expr. Toate ca toate, dar... = toate le înţeleg, dar... ♦ Treacă-meargă, fie. Ziua, ca ziua, trece vremea mai repede. 2. În calitate de..., fiind... El înainte, ca ghid, iar noi după el, ca vizitatori. ♦ În loc de..., drept... Se poate socoti ca răsplată. ♢ Expr. (Fam.) Ca ce? = pentru ce? cu ce scop? 3. Cu privire la..., în ce priveşte... Ca formă, lucrarea este bine prezentată. 4. (Explicativ sau enumerativ) Cum, precum, aşa, bunăoară, de exemplu. Animale sălbatice, ca: râşi, urşi, vulpi. B. Interj. (Reg.) Ia! Ei! Ca dă-te mai încoace şi mai spune o dată. – Lat. quam.

CA² conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să“) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv. – Lat. qu[i]a.

CĂ conj. 1. Introduce propoziţii subordonate: a) completive; Am spus că nu pot veni; b) subiective: Aşa-i c-a venit şi rândul meu?; c) atributive: Gândul că nu pot pleca mă chinuie; d) (cauzale) căci, fiindcă. Hai acasă că-i târziu; e) (consecutive) încât, de. E atât de slab, că-l bate vântul; f) (concesive) deşi, cu toate că, măcar că. Şi omul, că-i om, şi nu poate să înţeleagă; g) (temporale) după ce, când. Acum că ne-am odihnit, pot să-ţi povestesc întâmplarea. 2. (Pop.) Şi. Să care bărbatul cu carul şi femeia să împrăştie cu poala, că tot se isprăveşte. 3. (În expr.) Nici că = nu. (Adversativ) Numai că = dar, însă. 4. Într-adevăr, aşa e. Că bine zici d-ta. 5. De ce (nu)! cum (nu)! Că nu mai vine odată. 6. Doar. Da cum nu! Că nu mi-oi feşteli eu obrazul! ♢ (Cu sens restrictiv) Nu că mă laud, dar aşa este. 7. (În formarea unor loc.) Cum că, după ce că, măcar că etc. – Lat. quod.

CĂ conj. v. dacă.

CĂ conj. 1. (consecutiv) de, încât, (înv. şi pop.) cât. (Gemea ~ îţi era mai mare mila.) 2. (cauzal) căci, deoarece, fiindcă. (Haidem ~ se face seară.) 3. (adversativ şi restrictiv) şi. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, ~ tot se isprăveşte.) 4. (adversativ şi restrictiv) v. doar. (~ mi-oi feşteli onoarea.) 5. (adversativ şi concesiv) v. deşi. (Calul, ~ e cu patru picioare şi tot se poticneşte.) 6. (temporal) când. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)

CA adv., prep., conj. 1. adv. decât. (E mai în vârstă ~ el.) 2. adv., prep. cât. (E înalt ~ bradul.) 3. cât, cum, precum. (Noi ~ şi ei...) 4. adv. drept. (Socoteşte-te ~ absent.) 5. conj. prep. de, drept, pentru, spre. (~ încercare.) 6. prep. drept, (înv. şi reg.) spre. (Cere ~ răsplată ...)

CA adv. v. aproape, aproximativ, cam, circa, vreo.

ca adv., conjcţ., interj.

că conjcţ.

CĂ conj. I. (cu funcţie subordonatoare) 1) (exprimă un raport cauzal) Fiindcă; căci; pentru că; deoarece. 2) (exprimă un raport consecutiv) Încât; de. 3) (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că; măcar că. El, că-i străin, şi tot are grijă... II. (cu funcţie coordonatoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Şi. Numai porunci, că totul era făcut. 2) (exprimă un raport adversativ) Dar; însă. Va veni, numai că mai târziu. /<lat. quod

CA² conj. I. (urmat de să) 1) (exprimă un raport final) Pentru ca; aşa ca. Pleacă repede, ca să nu întârzie. 2) (exprimă un raport modal) A vorbit aşa, ca să fie înţeles. 3) (exprimă un raport completiv) Doreşte ca să se reîntoarcă. 4) (exprimă un raport consecutiv) Încât. Prea mare e groapa, ca să o poţi sări. II (în locuţiune, exprimă un raport temporal de posterioritate) Înainte de. A ajuns acasă înainte ca să înceapă ploaia. /<lat. qu[i]a

CA¹ adv. 1) (exprimă un raport comparativ) Asemănător cu; similar cu; de felul; de tipul. Negru ca tăciunele. 2) (exprimă un raport temporal) Cireşele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ♢ Ca mâine, poimâine în curând. Ca ieri (alaltăieri) de puţin timp. 3) (exprimă un raport relaţional) Privitor la...; în ce priveşte. Ca valoare, lucrarea lasă de dorit. 4) (exprimă un raport de suplinire) În calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neîntrecut. 5) (exprimă un raport de similitudine) Băiatu-i ca băiatul. 6) (exprimă un raport dubitativ în diferite îmbinări stabile) Toate ca toate. /<lat. quam

CĂ?utarea cuvântului „pilpul“ [„*ilpu*“] folosind pagina „unelte“ http://dexonline.ro/tools.php conduce la urmĂ?torul rezultat: http://dexonline.ro/wordlist.php?cuv=*ilpu*&source= „Cuvinte găsite pentru *ilpu* (maxim 3000): shtiintza a interpretarii unor texte rel Â?“ ultimul link ducând la http://dexonline.ro/search.php?cuv=rel „Cuvântul rel nu a fost găsit. Cele mai apropiate rezultate sunt: [...]“ Este posibil ca definitia acestui cuvânt sĂ? fie în proces de adĂ?ugire sau ultimul link este incorect ? Singura resursa utilĂ? gĂ?sitĂ? este http://en.wikipedia.org/wiki/Pilpul, dar nu apartine limbii române. Multumiri, Anca. dragaanca[la]hotmail(punct)com

ca adv. – 1. La fel cu, cum(e), precum(e) (exprimă o egalitate sau o asemănare). – 2. La fel cu, asemenea (exprimă o comparaţie al cărui al doilea termen este ipotetic sau ireal; mai ales în forma compusă ca şi). – 3. În felul (exprimă o comparaţie retorică a obiectului în sine, pentru a sublinia că este vorba de ceva cu totul normal): ca pe el, toate ca toate. – 4. Cît (introduce al doilea termen al unei comparaţii). – 5. Aşa cum, precum (introduce o enumerare). – 6. Aproximativ, aproape, cam (mai ales în forma compusă ca la). – 7. În calitate de, în loc de, în chip de. – 8. În sfîrşit, o dată (în forma compusă folosită popular ci ca sau ci ca mai). – Mr., megl., istr. ca. Lat quam (Puşcariu 243; REW 6928; Candrea-Dens., 203; DAR); cf. cam, şi prov. qua(n), sp. cuan, port. quão. Odinioară a avut sensul de „aproximativ“ (6), care astăzi este propriu lui cam; s-a separat de acest cuvînt, cu care este de fapt identic într-o epocă relativ recentă. Cu funcţie prepoziţională se construieşte cu acuz.: ca mine (sau ca pe mine , cînd primul termen al comparaţiei este în acuz.). Aşa cum ca introduce comparaţii nominale, formele compuse ca şi, ca şi cum, ca şi cînd introduc comparaţii verbale şi par a fi formaţii interne ale rom.; totuşi, Philippide, Principii, 84 şi Pascu, I, 59, derivă pe ca şi din lat. quasi.

ca conj. – 1. (Înv.) Pentru că, întrucît. – 2. Pentru ca, cu scopul ca. Lat. quia (Puşcariu 244; DAR; Sandfeld, REB, I, 100-7; Rosetti, II, 117). Sensul s-a pierdut din sec. XVII. Astăzi apare numai cu sensul 2, şi totdeauna în compunere, ca să, deci pentru a introduce un conjuctiv. Folosirea lui ar trebui să se reducă la prop. care indică finalitate sau consecinţă: mă duc, ca să nu-l MAI văd, dar nu vreau să-l mai văd. Totuşi, uzul cere prezenţa lui ca, atunci cînd conjunctivul nu urmează imediat după verbul principal: nu vreau să mă vadă toată lumea, dar: nu vreau ca toată lumea să mă vadă. Perfecta echivalenţă a acestor două expresii este cauza pentru care folosirea lui ca să s-a extins exagerat, astfel încît este uşor să se spună, impropriu, nu vreau ca să mă vadă toată lumea. Această formă incorectă este simţită tot mai puţin ca atare, aşa că astăzi ca să a devenit mai mult sau mai puţin echivalent al lui să. Pentru der. romanici ai lui quia (v. it., it. de sud, v. sp., v. port. ca, it. che, prov., fr., cat., sp., port. que), cf. J. Jaquet, Recherches sur l’origine de la conj. que et des formes romanes équivalentes, Paris, 1894, şi REW 6954, unde, totuşi, lipsesc rom. ca, mr. ca să (tra să), megl. ca si.

că conj – 1. Căci, fiindcă (introduce prop. cauzale). – 2. Introduce prop. dependente de un conjunctiv. – 3. Introduce prop. dependente de o exclamaţie sau interogaţie. – 4. Ce bine ar fi, măcar să (introduce aceleaşi prop. 2 şi 3, al căror prim termen rămîne neexprimat). – 5. Introduce o prop. care depinde de un vb. „dicendi“ sau „sentiendi“. – 6. În limba pop., se foloseşte adesea ca expletiv. – 7. Cînd, după ce (exprimă o relaţie temporală). – 8. Dacă (exprimă o relaţie condiţională). – 9. Exprimă o relaţie de consecinţă. – 10. Oricît de, chiar dacă (exprimă o relaţie de opoziţie). – 11. Intră în compunerea unor locuţiuni conjuncţionale cu sens: a) cauzal: fiindcă, pentru că, din pricină că; b) restrictiv: că doar, numai că, atîtă că. – Mr., megl. că, istr. ke. Lat. quŏd (Cipariu, Gramatica, 44; Puşcariu 245; REW 6970; Candrea-Dens, 206; DAR; Rosetti, I, 117); cf. bg. kjë, it. che, prov., fr., cat., sp., port. que. Cf. căci.