CALAPÓD, calapoade, s.n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuinţată la confecţionarea încălţămintei sau care se pune în încălţăminte pentru a împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ gener. Tipar, formă, model. ♢ Expr. Pe acelaşi calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.

CALAPÓD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălţăminte.) 2. şan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecţionat după ~.)

calapód s. n., pl. calapoáde

CALAP//ÓD ~oáde n. 1) Piesă de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucrează încălţămintea sau pe care se pune încălţămintea pentru a nu se deforma. 2) Formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile (în procesul de confecţionare); calup. 3) Model după care se reproduc obiecte identice; tipar; şablon. *Pe acelaşi ~ la fel; identic. /<ngr. kalapódi

calapód (-oáde), s.n. – 1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn“ (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru şi calup.