CALÚP, calupuri, s.n. (Pop.) 1. Calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie. 2. Bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 3. Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care serveşte la executarea unor pavaje – Din tc. kalıp.

CALÚP s. v. calapod, formă, model, tipar.

calúp s. n., pl. calúpuri

CALÚP ~uri n. pop. 1) Model după care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar. ~ pentru cizme. ~ de pălărie. 2) Bucată dintr-un material de formă paralelipipedică. Un ~ de săpun. ♢ A pune (sau a trage) cuiva ~ul a înşela pe cineva. /<turc. kalip

calúp (-puri), s.n. – 1. Tipar, matrice, capapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar“ (Şeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulaţie europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit şi calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), şi arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are şi sensul de „viclenie, şiretlic“, care s-a păstrat în expresia „a trage un calup“ „a înşela“. Este dublet al lui calibru, s.n. (mărime; calitate personală), din fr. şi al lui calapod.