CANTITÁTE, cantităţi, s.f. 1. Câtime, număr, mărime. ♢ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanţă, de care nu trebuie să se ţină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obţinut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însuşirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate şi traduse numeric. ♦ Însuşire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregăteşte aceste modificări. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.

CANTITÁTE s. 1. câtime, mărime, (înv.) cătăţime. (O anumită ~ măsurabilă.) 2. v. număr. 3. v. sumă. 4. v. volum. 5. cantitate de electricitate v. sarcină electrică; cantitate de mişcare v. impuls.

cantitáte s. f., g.-d. art. cantităţii; pl. cantităţi

CANTIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Însuşire a obiectelor determinată prin numărare, măsurare sau calculare. 2) Proprietate care poate fi reprezentată printr-o mărime obţinută prin numărare sau prin măsurare. 3) lingv. Durată de pronunţare a sunetelor. [Art. cantitatea; G.-D. cantităţii] /<fr. quantité, lat. quantitas, ~atis

CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor şi proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calităţii acestora, ci pregăteşte numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obţinut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas].

Cantitate de diferite tipuri de alimente care acoperă cantitativ si calitativ nevoile zilnice, în raport cu activitatea, vârsta, sexul, diferitele nevoi fiziologice sau patologice.

CANTITÁTE s. f. 1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc. 2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♢ câtime, număr, mărime. 3. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului. 4. durata rostirii unui sunet, a unei silabe. (<fr. quantité, lat. quantitas)