CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis.

Capabil ≠ inapt, incapabil, neapt, necapabil, nepriceput

CAPÁBIL adj. 1. v. competent. 2. v. avizat. 3. v. apt.

capábil adj. m., pl. capábili; f. sg. capábilă, pl. capábile

CAPÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (urmat de determinări introduse prin prepoziţia de) Care este în stare a săvârşi ceva; apt. ~ de acţiune. 2) Care posedă calităţi deosebite; dotat cu calităţile necesare. /<fr. capable, lat. capabilis

CAPÁBIL, -Ă adj. 1. înzestrat; destoinic; valoros. ♢ apt, potrivit, în stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civilă. (<fr. capable, lat. capabilis)

CAPÁBIL, -Ă adj. Înzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt, potrivit, în stare de a face ceva. [Cf. fr. capable].