CARTELÁ¹, cartelez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi, partide politice etc.) A se reuni, a intra într-un cartel. – Din cartel.

CARTELÁ², cartelez, vb. I. Tranz. A raţionaliza un produs, pe bază de cartelă(1). – Din cartelă.

CARTÉLĂ, cartele, s.f. 1. Carneţel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detaşabile, imprimate şi numerotate, pe baza cărora se pot obţine produse raţionalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei ţesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informaţie imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor şi reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforaţii. – Din it. cartella.

cartelá (a se reuni, a raţionaliza) vb., ind. prez. 1 sg. carteléz, 3 sg. şi pl. carteleáză

cartélă (carneţel cu bonuri, bandă perforată, fişă de calculator) s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle

CARTÉL//Ă ~e f. 1) Carnet cu bonuri detaşabile în baza cărora se eliberează produse raţionalizate. ~ de aliment. 2) Suport informaţional de carton, de hârtie sau de material plastic. ~ magnetică. 3): ~ perforată fişă folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella

CARTELÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre întreprinderi, partide politice) A (se) reuni, a intra sau a face să intre într-un cartel. 2. tr. A supune desfacerea şi consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor. [< cartel].

CARTÉLĂ s.f. 1. Carneţel, hârtie care conţine bonuri de masă pentru cantină, bonuri cu care se obţin produse raţionalizate etc. 2. Fişă-tip folosită la păstrarea şi la prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic. 3. Bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă. [< it. cartella].