CARTÚŞ, cartuşe, s.n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv şi cu proiectil sau cu alice, care serveşte ca muniţie pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parţial) pe care se scriu inscripţii, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află şi texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări. – Din fr. cartouche.

CARTÚŞ s. glonţ, (reg., mai ales în Transilv. şi Ban.) patron, (înv.) fişic. (A mai tras un ~.)

cartúş s. n., pl. cartúşe

CARTÚŞ² ~e n. 1) Ornament sculptat, gravat sau desenat în formă de sul desfăcut parţial, având la mijloc diferite inscripţii. 2) Text încadrat de pe o pagină. 3) Chenar care încadrează un text tipărit. /<fr. cartouche

CARTÚŞ¹ ~e n. 1) Tub de metal sau de carton care conţine încărcătura unei arme de foc portative. 2) Exploziv de diferite forme, folosit în exploatările miniere. 3) Ambalaj de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări. 4): ~ filtrant dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se anexează la o mască antigaz. /<fr. cartouche

CARTÚŞ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hârtie care conţine un exploziv. ♦ Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ♢ Cartuş filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de ţigări. [< fr. cartouche].

cartúş s.n. (reg.) chipiu cu cozoroc, caschetă.

cartúş (-şe), s.n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartuşieră, s.f.