PATRÓN¹, patroane, s.n. 1. Cartuş (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porţelan care conţine firul fuzibil al unei siguranţe electrice; buşon (2). 3. Schiţă pentru indicarea modului de legare a firelor şi a ordinii operaţiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRÓN², -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S.m. şi f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S.m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberţii săi. 3. S.m. şi f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporaţii sau al unei comunităţi care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuieşte un sfânt şi pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

PATRÓN s. v. cartuş, glonţ, potricală, preducea, tipar.

PATRÓN s. 1. v. buşon fuzibil. 2. puşcătură.

PATRÓN s. 1. stăpân, (englezism) boss, (pop.) jupân. (Are un ~ foarte aspru.) 2. (înv.) praznic. (Îşi serbează azi ~ul.)

patrón (persoană) s. m. (sil. -tron), pl. patróni

patrón (cartuş, buşon, schiţă-program, tipar) s. n. (sil. -tron), pl. patroáne

PATR//ÓN¹ ~oáne n. 1) Tub metalic sau de carton care conţine o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

PATR//ÓN² ~oánă (~óni, ~oáne) m. şi f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecţie oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiţi clienţi. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care foloseşte muncitori salariaţi. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivităţi care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron

PATRÓN s.n. 1. Cartuş. 2. (Rar) Tipar după care se croieşte un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o ţesătură. 3. Buşon (2). [< fr. patron].

PATRÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienţii săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberaţi. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerţ, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunităţi etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].