EVIDÉNT, -Ă, evidenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

EVIDÉNT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunţat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoţie ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)

evidént adj. m., pl. evidénţi; f. sg. evidéntă, pl. evidénte

EVIDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis

EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].