CAVÉRNĂ, caverne, s.f. 1. Peşteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un ţesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna.

CAVÉRNĂ s. 1. v. peşteră. 2. (MED.) cavitate. (~ pulmonară.)

cavérnă s. f., g.-d. art. cavérnei; pl. cavérne

CAVÉRN//Ă ~e f. 1) Cavitate subterană naturală cu ieşire la suprafaţă; peşteră; grotă. 2) Cavitate patologică formată într-un organ (în special plămâni). /<fr. caverne, lat. caverna

CAVÉRNĂ s.f. 1. Peşteră, grotă. 2. Cavitate provocată de o boală într-un ţesut al corpului. [< fr. caverne, cf. it., lat. caverna].