CÁZNĂ, cazne, s.f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduinţă, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ „pedeapsă“.

CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie.

cáznă s. f., g.-d. art. cáznei; pl. cázne

CÁZN//Ă ~e f. 1) Suferinţă fizică sau/şi morală foarte puternică; tortură; supliciu. 2) Efort (fizic sau intelectual) deosebit pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; osteneală; străduinţă; silinţă; sârguinţă. /<sl. kazni

cáznă (-ne), s.f. – 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferinţă, durere, nelinişte. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă“, pol. kazn „pedeapsă“. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a creşte, cînd este construit cu prep cu), din sl. kazniti „a pedepsi“.