CÉGĂ, cegi s.f. Peşte de apă dulce cu botul lung şi ascuţit, având o serie de discuri osoase pe spate şi pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. čega.

cégă s. f., g.-d. art. cégii; pl. cegi

CÉGĂ cegi f. Peşte dulcicol cu botul alungit şi cu o serie de plăci osoase pe laturi, preţuit pentru carnea lui. [G.-D. cegii] /<sb. ţiga

CÉGĂ, cegi, s.f. Peşte din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm şi 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuţit şi întors în sus, cu mustăţi ca nişte franjuri, adaptat la viaţa în apele dulci aferente Mării Negre şi Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenuşie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.

cégă (-gi), s.f. – Varietate de sturion de Dunăre (Acipenser ruthenus). – Var. Cigă. Origine incertă. Există şi în sb. čiga, kèčika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. čiga, fără a se putea preciza care îi este provenienţa. – Der. cegarniţă, s.f. (vîrşă). Cf. căciugă.