CHEÁG, cheaguri, s.n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere şi al copilului, care are proprietatea de a închega cazeina din lapte; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roşie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond iniţial al unei averi mai mari. ♢ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogăţească, a se îmbogăţi. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

CHEAG s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, periteag, situaţie, stare.

CHEAG s. 1. (BIOL.) chimozină, labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ul contribuie la coagularea laptelui.) 2. (BIOL.) coa-gul, (reg.) străgheaţă. (~ de sânge.) 3. (ANAT.) stomac glandular. (~ la rumegătoare.)

cheag s. n., pl. cheáguri

CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere şi folosit ca coagulant pentru închegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor. 3) fig. Avere sau capital iniţial care a stat la baza unei averi mai mari. ♢ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se îmbogăţi. /<lat. clagum