CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (şi cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.

CHEFUÍ vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

chefuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chefuiáscă

A CHEFU//Í ~iésc intranz. A face un chef; a benchetui. /chef + suf. ~ui