CHEZĂŞÍE, chezăşii, s.f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanţie pentru cineva sau ceva. Chezaş + suf. -ie.

CHEZĂŞÍE s. v. amanet, cauţiune, fideju-siune, gaj, garanţie.

CHEZĂŞÍE s. v. garanţie.

chezăşíe s. f., art. chezăşía, g.-d. art. chezăşíei; pl. chezăşíi, art. chezăşíile

CHEZĂŞÍ//E ~i f. înv. 1) Obligaţie în virtutea căreia cineva asigură cuiva posibilitatea de a beneficia de un lucru, de un drept sau îl protejează pe cineva de o primejdie oarecare; garanţie. 2) Mijloc prin care se asigură executarea unei asemenea obligaţii; garanţie. 3) Obiect care serveşte drept asigurare a îndeplinirii unui angajament; garanţie. [Art. chezăşia; G.-D. chezăşiei; Sil. -şi-e] /chezaş + suf. ~ie