CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva. – Et. nec.

CHIŢIBÚŞ s. v. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug.

CHIŢIBÚŞ s. v. mărunţiş.

chiţibúş s. n., pl. chiţibúşuri

CHIŢIBÚŞ ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanţă; fleac; mărunţiş. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.

chiţibúş (-şuri), s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR şi Scriban se gîndesc la o deformare de la piţiguş „lucru mărunt.“ În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat“, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chiţibuşar, s.m. (şmecher).