VICLENÍE, viclenii, s.f. Însuşirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, ipocrizie, falsitate, vicleşug. ♦ (Cu sens atenuat) Şiretenie, şmecherie, şiretlic; stratagemă. – Viclean + suf. -ie.

VICLENÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. şmecherie. 3. v. dol. 4. v. subterfugiu.

VICLENÍE s. v. adulter, infidelitate, înşelă-ciune, necredinţă.

vicleníe s. f. (sil. -cle-), art. viclenía, g.-d. art. vicleníei; pl. vicleníi, art. vicleníile

VICLENÍ//E ~i f. 1) Caracter viclean; perfidie. 2) Manifestare de om viclean; manevră iscusită prin care se înşală buna-credinţă a cuiva: hârtie; şiretenie; tertip; stratagemă; truc. [G.-D. vicleniei. Sil. vi-cle-] /viclean + suf. ~ie