CÍNTEZĂ, cinteze, s.f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt şi tare, cu penajul cenuşiu-albăstrui sau brun-roşcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. şi: cintéză. – Var.: (reg.) cíntiţă s.f.] – Et. nec.

CÍNTEZĂ s. (ORNIT.) 1. (Fringilla coelebs) (rar) scatiu, (reg.) ciz, finchiu, pinchiu, săghieş, (Transilv.) pasăre-domnească. 2. cinteză de iarbă (Fringilla montifringilla) = (reg.) sfinteţă.

cínteză s. f., g.-d. art. cíntezei; pl. cínteze

CÍNTEZ//Ă ~e f. Pasăre sedentară de talie mică, cu ciocul conic, scurt, şi cu penajul cenuşiu-verzui, cu o dungă albă de-a curmezişul aripilor. /Orig. nec.

cínteză (-ze), s.f. – Mică pasăre cîntătoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintiţă, cintezoi, ţintizoi. Creaţie expresivă, bazată pe rădăcina expresivă cint- care imită cîntecul păsărilor cîntătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cînta mierla“, mr. cionă „cinteză“, megl. cifincă „cinteză“, bg. činka „cinteză“. Der., prin intermediul suf. -ză, cf. pupăză. Cinflor, s.m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformaţie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celălalt nume al său pişcă-n flori (DAR).