CLIPÍ, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia şi a îndepărta în mod ritmic (şi reflex) pleoapele una de alta. ♢ Expr. Cât ai clipi (din ochi) = numaidecât, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumină) A sclipi, a licări, a scânteia. – Din sl. klepati.

CLIPÍ vb. 1. v. sclipi. 2. a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ în noapte.)

clipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clipésc, imperf. 3 sg. clipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clipeáscă

A CLIP//Í ~ésc intranz. A mişca repede şi ritmic pleoapele. ♢ Cât ai ~ din ochi foarte repede. /<sl. klepati

clipí (-ésc, -ít), vb. – 1. A apropia şi depărta pleoapele. – 2. A străfulgera, a luci repede şi scurt. Sl. klepati „a lovi“ (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a închide ochii“ trebuie să fi existat încă din sl., în ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie: cf. sl. zaklopiti „a închide“, slov. zaklêpati „a închide“, cr. zaklopnica „pleoapă“, bg. klepač „pleoapă“. Pentru sensul 2, cf. sclipi. Der. clipă, s.f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal; clipit, s.n. (secundă); clipită, s.f. (secundă); clipitură, s.f. (clipire); clipeală, s.f. (clipire); clipitor, adj. (care clipeşte); clipelnic, adj. (efemer); clipiş, adv. (instantaneu); clipoci, vb. (a clipi, a moţăi), probabil der. expresivă (după Tiktin şi DAR, din bg. klipač „pleoapă“); clăpoci, vb. (a dormita); clipoceală, s.f. (somnolenţă). După Candrea, Elemente, 407, Bogaci şi DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi“, kljipka „secundă“. Nu este clară legătura acestor elemente cu clipot, s.n. (murmur, susur), pe care DAR îl consideră a proveni din sl. klepotŭ „lovitură“. Mai probabil este deverbal de la a clipoti, vb. (a susura).