MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.

MATURIZÁ vb. (fig.) a se coace. (Tânărul de odinioară s-a ~.)

maturizá vb., ind. prez. 1 sg. maturizéz, 3 sg. şi pl. maturizeáză

A MATURIZ//Á ~éz tranz. A face să se maturizeze. /matur + suf. ~iza

A SE MATURIZ//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni matur; a ajunge la maturitate. 2) (despre persoane) A atinge maturitatea spirituală; a căpăta o experienţă bogată şi multe cunoştinţe. /matur + suf. ~iza

MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].