COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-şi) aranja, a(-şi) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.

COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Şi-a ~ părul.)

coafá vb. (sil. coa-), ind. prez. 1 sg. coaféz, 3 sg. şi pl. coafeáză

coáfă s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coáfei; pl. coáfe

A COAF//Á ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în coafură. 2) (persoane, mai ales, femei) A-i aranja părul în coafură. [Sil. coa-fa] /<fr. coiffer

COÁFĂ s.f. Înveliş de metal sau de material plastic al părţii ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe].

COAFÁ vb. tr., refl. a(-şi) pieptăna îngrijit părul, a(-şi) aranja părul la coafor. (<fr. coiffer)

COÁFĂ s. f. 1. pânză, ţesătură uşoară purtată ordinioară de femei; scufie purtată de călugăriţe. 2. înveliş destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (<fr. coiffe)

COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) pieptăna îngrijit părul, a(-şi) aranja părul la coafor. [Pron. co-a-. / < coafor, cf. fr. coiffer].

coafá (-féz, -át), vb. – A pieptăna, a aranja părul. Fr. coiffer. – Der. coafor, s.m., din fr. coiffeur; coafeză, s.f.; coafură, s.f., din fr. coiffure; coafă, s.f. (cartuş de artilerie), din fr. coiffe.