COCẤRLĂ, cocârle, s.f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roşcată, cu gust şi cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – Et. nec.

COCÂRLĂ s. v. cujbă.

COCÂRLĂ s. I. (BOT.; Marasmius scorodonius) (reg.) bureciori (pl.), ciocârţi (pl.), ciuciulaşi (pl.), ciuciuleţi (pl.), bureţi-de-iarbă (pl.), bureţi-de-pajişte (pl.). II. 1. v. schimbătoare. 2. (reg.) mănunchi, mâner, picior. (~ la coporâia coasei.) 3. (TEHN.) crivală, manivelă, (reg.) coacă, vârtej. (~ la joagăr.) 4. v. crivac.

cocârlă s. f., g.-d. art. cocârlei; pl. cocârle

COCÂRL//Ă ~e f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roşcată, cu gust şi miros de usturoi. /Orig. nec.