CÓCA s.m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.

CÓCĂ³ s.f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creaţie infantilă. Cf. scr. k o k a, it. c u c c o.

CÓCĂ¹ s.f. Aluat (pentru produse de panificaţie, de patiserie). ♢ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă şi întrebuinţată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ², coci, s.f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereţi periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave şi din învelişul ei exterior. – Din fr. coque.

CÓCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

CÓCĂ s. 1. v. aluat. 2. lipici, pap, (Mold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciriş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hârtie.)

cóca s. m. invar.

cócă (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi

cócă (la nave) s. f., g.-d. art. cócii; pl. coci

CÓCĂ³ f. pop. 1) Copil mic; creatură infantilă. 2) Jucărie care înfăţişează un copil mic; păpuşă. [G.-D. cocii] /cf. sb. koka, it. cucco

CÓCĂ² coci f. 1) Ansamblu format din schelet şi înveliş exterior al unei nave. 2) Fuzelaj în formă de barcă care asigură plutirea hidroavioanelor. [G.-D. cocii] /<fr. coque

CÓCĂ¹ f. 1) Pastă obţinută prin frământarea făinii cu apă şi cu diferite adausuri (lapte, zahăr, ouă etc.), din care se prepară produse de panificaţie sau de patiserie; aluat. 2) Pastă cleioasă preparată din făină şi apă folosită la lipit hârtie; pap. ♢ A se face ~ a se îmbăta foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.

CÓCA m. Arbust exotic ale cărui frunze conţin cocaină. /<fr. coca

CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris şi koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].

CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave şi de învelişul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelişul exterior. ♦ Construcţie în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque].

CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (<fr., sp. coca)

CÓCĂ s. f. 1. corp al unei nave. 2. învelişul exterior al unui avion. ♢ construcţie în formă de bărci a hidroavioanelor. (<fr. coque)

CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave şi de învelişul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelişul exterior. ♦ Construcţie în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque].