CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a şovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ vb. v. ezita.

codí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. codésc, imperf. 3 sg. codeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. codeáscă

A SE COD//Í mă ~ésc intranz. pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a şovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila. /Din coadă