COLATERÁL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care uneşte între ei pe fraţi şi surori (şi pe descendenţii acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis.

COLATERÁL adj. v. secundar.

colaterál adj. → lateral

COLATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care, din punct de vedere al importanţei, se situează pe al doilea plan; de importanţă mai mică; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este în linie dreaptă. 3) fig. Care are tangenţă cu ceva. Chestie ~ă. /<fr. collatéral, lat. collateralis

COLATERÁL, -Ă adj. Lăturalnic, subordonat; secundar. ♢ (Jur.) Linie colaterală = legătură de rudenie care uneşte între ei pe fraţi şi surori şi pe descendenţii acestora. [< fr. collatéral].

COLATERÁL, -Ă I. adj. situat alături, lăturalnic, subordonat; secundar. o (jur.) linie ~ă = legătură de rudenie care uneşte între ei pe fraţi şi surori şi pe descendenţii acestora. II. s. n. navă laterală a unei biserici. (<fr. collatéral, lat. collateralis)