COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulţumire completă în ceva; (peior.) a se mulţumi cu o anumită situaţie fără a încerca să o depăşească. [Var.: compláce vb. III] – Con¹- + plăcea (după fr. complaire).

complăceá vb. → plăcea

A SE COMPLĂCEÁ mă complác intranz. 1) A avea satisfacţie; a găsi plăcere. 2) A fi mulţumit de o anumită situaţie (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depăşească. /con- + a plăcea

COMPLĂCEÁ vb. refl. a se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire în ceva. (după fr. complaire)

COMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].