COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite uşor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.

Comunicativ ≠ mut, necomunicativ, nesociabil, posac, taciturn, tăcut

COMUNICATÍV adj. v. sociabil.

comunicatív adj. m., pl. comunicatívi; f. sg. comunicatívă, pl. comunicatíve

COMUNICATÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care comunică uşor; capabil să stabilească uşor relaţii cu oamenii; sociabil. Spirit ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care se comunică cu facilitate; care se trans-mite uşor de la o persoană la alta. Privire ~ă. Râs ~. /<fr. communicatif, lat. communicativus

COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. care se transmite uşor. 2. (despre oameni) care se împrieteneşte uşor cu ceilalţi; sociabil. (<fr. communicatif, lat. communicativus)

COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. Uşor de transmis de la o persoană la alta. [< fr. communicatif].