CONŞTIÉNT, -Ă, conştienţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acţionează pe baza cunoaşterii legilor obiective ale vieţii sociale şi îşi dă seama de consecinţele sociale ale acţiunilor sale. [Pr.: -şti-ent] – Din fr. conscient (după şti).

Conştient ≠ inconştient, neconştient

CONŞTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

conştiént adj. m. (sil. -şti-ent), pl. conştiénţi; f. sg. conştiéntă, pl. conştiénte

CONŞTIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care are conştiinţă; caracterizat prin existenţa conştiinţei. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conştiinţă; bazat pe conştiinţă. [Sil. -şti-ent] /<fr. conscient

CONŞTIÉNT, -Ă adj. 1. care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care îşi dă seama de posibilităţile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ♢ care realizează scopuri dinainte fixate. (<fr. conscient)

CONŞTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conştiinţa trează, care îşi dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuieşte în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -şti-ent. / < fr. conscient].