CONDAMNÁT, -Ă, condamnaţi, -te, s.m. şi f. Persoană osândită printr-o sentinţă judecătorească. – V. condamna.

Condamnat ≠ graţiat

CONDAMNÁT adj., s. 1. adj. (JUR.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.

condamnát s. m., pl. condamnáţi

CONDAMNÁ//T ~tă (~ţi ~te) m. şi f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispăşeşte o pedeapsă. /v. a condamna

CONDAMNÁT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (<condamna)

CONDAMNÁT, -Ă s.m. şi f. Osândit, pedepsit (printr-o sentinţă judecătorească). [< condamna].